Drepturile copilului
Copil fiind, am dreptul :
- Să-mi cunosc părinții şi să fiu crescut de aceştia,
- Să am un loc unde să locuiesc, haine şi mâncare sănătoasă;
- Să nu fiu obligat să muncesc
- Am dreptul la o educaţie potrivită aptitudinilor şi abilităţilor mele
- Am dreptul de a avea un cuvânt de spus în toate aspectele care mă afectează
- Am dreptul de a beneficia de o îngrijire specială, în cazul în care nevoile mele speciale o cer
- Am dreptul să fiu protejat împotriva violenţei
- Să primesc îngrijiri medicale şi să fiu protejat împotriva tutunului, alcoolului şi drogurilor
- Să am propria mea religie şi cultură
- Am dreptul să am numele meu şi la naţionalitatea mea
- Să fiu tratat la fel cu toţi ceilalţi copii, indiferent de culoarea mea, de rasă, sex, limbă sau religie
- Să fiu mândru de lucrurile în care cred şi de tradiţia mea
- Să vorbesc şi să fiu ascultat
- Să trimit şi să primesc corespondenţă personală, care nu să nu fie deschisă sau citită de alţii
- Am dreptul la viaţă privată
- Să menţin relaţii cu familia mea sau cu orice altă persoană la care ţin
- Am dreptul la un avocat în sala de judecată şi în audierile care îmi afectează viitorul
- Să ştiu care sunt drepturile mele
- Sunt o persoană cu drepturi şi responsabilităţi şi am dreptul să fiu tratat ca atare;
Bineînţeles, în paralel cu aceste drepturi, ai şi responsabilităţi legate de exercitarea acestora, precum şi obligaţia de respecta la rândul tău drepturile celorlalţi – copii sau adulţi.De exemplu, ai dreptul la educaţie dar ai şi responsabilitatea să mergi la şcoală, să iţi respecţi profesorii şi să înveţi.
DE REȚINUT :
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului prevede drepturile fundamentale ale copiilor a fost adoptată pe 20 noiembrie 1989.
- În România, prevederile Convenţiei ONU se regăsesc în Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare
- Convenţia este documentul internaţional privind drepturile omului cu cea mai largă recunoaştere:194 de ţări au ratificat-o – (asta înseamnă că sunt de acord cu prevederile ei); Somalia şi SUA au semnat convenţia, dar nu au ratificat-o, ultima ţară care a ratificat convenţia este Muntenegru, în octombrie 2006.
De unde provine ideea de drepturi ale copilului?
Interesul pentru drepturile copilului a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a luat naştere prima mişcare preocupată de aspecte referitoare la DEZVOLTAREA copilului, care pleda pentru PROTECŢIA acestuia împotriva neglijării, exploatării şi a violenţei. În Europa, perioada s-a caracterizat prin deschiderea unui număr considerabil de instituţii publice de ocrotire, scoli şi instituţii separate pentru copii delincvenţi, precum şi de tribunale pentru minori.
După Primul Război Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima dată atenţia lumii. În 1924, Liga Naţiunilor a adoptat Declaraţia de la Geneva. În 1959, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia drepturilor copilului. Ambele declaraţii au reprezentat o recunoaștere timidă a drepturilor copilului, deoarece, deşi susţineau ferm protecţia şi bunăstarea copilului, nu îi recunoşteau dreptul de a participa la deciziile care îl priveau. Conform acestora, copiii erau niște membri fragili, slabi şi vulnerabili ai societăţii. În plus, nu au fost luate măsuri ulterioare pentru punerea în aplicare a drepturilor menţionate în cele două declaraţii. Spre sfârșitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de PARTICIPARE ale copilului. Mai mulţi lideri de opinie au susţinut că şi copiii au competenţele necesare pentru a lua decizii în privinţa problemelor importante din viaţa lor şi că trebuie lăsaţi să participe la luarea acestor decizii. De exemplu, copiii trebuie să aibă un cuvânt de spus în privinţa educaţiei lor. Profesorii şi părinţii trebuie să-i sprijine în această privinţă şi să-i ajute să devină independenţi.
În 1978, cu un an înainte de Anul Internaţional al Copilului, Guvernul Poloniei a propus elaborarea unei Convenţii privind drepturile copilului. S-a înfiinţat un grup de lucru special care să redacteze un proiect al Convenţiei. Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat în vigoare în septembrie 1991 şi a fost ratificată de majoritatea ţărilor din lume, cu excepţia Statelor Unite ale Americii şi a Somaliei.
România a ratificat Convenţia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr. 18/1990 şi s-a inspirat din aceasta atunci când a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.